Home » Să știi mai multe, să fii mai bun! » Drumeție la Cazemata Germană

Drumeție la Cazemata Germană

 

De câțiva ani, de când a început să se aplice programul „Școala altfel” (program hulit de unii, adorat de alții), a devenit o tradiție ca, în fiecare an, să mergem pe jos, profesori și elevi, pe un traseu care pornește de la Colegiul Național „Ion Luca Caragiale” și care are ca punct final Cazemata Germană, aflată pe unul dintre dealurile din preajma orașului Moreni. De fapt, „Cazemata Nemților” este un rest al unui punct de observație și de apărare al armatei germane, care a funcționat în acel loc în timpul celui de-al doilea război mondial. Este un loc cu o puternică încărcătură istorică, dar puțin valorificat din punct de vedere turistic. Am avut surpriza neplăcută să constat, în unul dintre anii trecuți, că nici unii morenari nu știau de existența locului respectiv! Astfel, scopul principal al organizării acestei drumeții a fost cunoașterea de către elevi a orizontului local, iar ca alte obiective importante (și, poate, cele mai importante) au fost: mișcarea sănătoasă în aer liber, voia bună și admirarea superbelor peisaje descoperite de-a lungul traseului.

Acțiunea aceasta a avut loc în data de marți, 19 aprilie 2016, cu o zi mai devreme decât ziua planificată, din cauza prognozei meteo care anunța pentru miercuri o vreme ploioasă (și așa a și fost). Chiar și marți cerul a fost acoperit de nori, ceea ce i-a descurajat pe mulți dintre elevi făcându-i, de frica unei eventuale ploi, să rămână la liceu și să se anexeze la alte activități. Astfel, cei mai curajoși au fost doar șase elevi ai clasei a X-a C (trei băieți și trei fete) și trei profesori ai liceului: Ion Stanciu (dirigintele clasei), Grigore Ioniță (profesor de istorie) și autorul acestor rânduri. De precizat că, în aceeași zi, spre Cazemată s-a mai îndreptat și un grup de circa zece elevi de la clasa a IX-a D (diriginte, prof. Marius Vintilă), dar ei au abordat un alt traseu alături de dirigintele lor. Noi, am parcurs un traseu mai simplu și mai scurt, ca, în caz de ploaie, să ne putem retrage rapid. La dus, ne-am purtat pașii pe cărarea care trece exact pe lângă pista de motocros de pe Dealul Sângeriș, fiind însoțiți și de cântecele cucului și ale pupezei. În poiana ierboasă de la poalele dealului, ne-a ieșit în cale și…URSU, speriindu-ne pe unii dintre noi!!!…„Ursu” este numele pe care i l-am dat eu câinelui ciobănesc care însoțea o turmă de oi aflată în apropiere. Ne-am speriat degeaba pentru că „Ursu” era un câine ascultător…ascultător doar de ce-i spunea stăpânul său, un cioban tare de treabă cu care am intrat în vorbă cât timp ne-am odihnit puțin, înainte de a urca dealul spre Cazemată. După circa o oră de mers, de la liceu, am ajuns la obiectivul nostru, de unde se putea vedea o superbă panoramă a orașului Moreni. Cazemata ne-a primit semeață, ca și în anii trecuți, chiar dacă pe zidurile sale s-au mai adăugat niște desene și niște vorbe de duh scrise cu grafitti de unele minți „luminate”. La Cazemată, ne-am odihnit vreo 20 de minute (pentru că urcușul ne cam transpirase pe unii dintre noi), ne-am mai zbenguit puțin pe acolo și…ne-am întors spre liceu pe un alt drum (pe strada Plaiului) admirând și clădirile mai vechi sau mai noi ale gospodăriilor oamenilor care locuiesc în zonă. Un elev a avut curiozitatea să măsoare, cu ajutorul unei aplicații de pe telefonul mobil, că am făcut aproape 10 000 de pași…circa 7 km (în cam 2 ore de mers) și am ars vreo 4 calorii! (Nu știu dacă este adevărat, că la mine nu s-a subțiat deloc burta care a prins un ușor contur în ultimele luni!).

Ca o concluzie…Escapada noastră la Cazemată a fost una minunată, de neuitat, pe care dorim s-o mai repetăm și în anii viitori.

 

P.S.: Fotografiile în care apare autorul textului au fost făcute de prof. Grigore Ioniță.

 
 

0 Comments

You can be the first one to leave a comment.

 
 

Leave a Comment

 

You must be logged in to post a comment.