De Crăciun, alături de semenii noştri

De Crăciun, alături de semenii noştri

Colinde la Spitalul Municipal Moreni

-jurnal de voluntar-

 

Toţi ştim, Crăciunul îl petreci în familie! Mai sunt doar câteva zile până la Crăciunul încărcat de iubire, miros de brad şi cadouri multe, venind din partea celor care te iubesc şi pe care îi iubeşti mai presus de toate… Eu personal simt în tot acest timp cum sentimente multe, grele, încărcate de emoţii profunde şi răscolitoare se strâng avalanşă în sufletul meu. Se apropie Naşterea Pruncului Sfânt, cred că cerurile încep să se deschidă, simt cum se răstoarnă lumea de sus în lăcaşul strâmt şi lutos al fiinţei mele. Şi pentru că mă simt din ce în ce mai neîncăpătoare pentru atâta emoţie, fac ochii roată şi mă uit mai atent în jurul meu: …suntem foarte mulţi care simţim acelaşi lucru! Copii şi adulţi, elevi şi profesori, la iniţiativa cuiva sau pur şi simplu din iniţiativă personal ne-am strâns laolaltă şi suntem gata să dăruim!

Devine evident astfel, că familia fiecăruia dintre noi se poate extinde. Fiind alături de oameni, de fapt ne petrecem Crăciunul în Familie!

 Miercuri, 18 decembrie

Ora 13.oo

          Suntem pregătiţi! Am terminat cumpărăturile şi le-am distribuit deja în coşuri. Fructele rotunjoare sunt aranjate în panere: 8 kg de mandarine, 4 kg de kiwi, 6 kg de mere. Biscuiţii stau bine aşezaţi în două cutii mari. Ne-am gândit să dăruim şi decoraţiuni de Crăciun; sunt frumos colorate şi credem că ar putea schimba atmosfera şi buna dispoziţie. Mai avem pentru copilaşi creioane, coli colorate şi post-it-uri multicolore. Şi pe lângă acestea, multă iubire, emoţii, glasuri frumoase şi colinde atent pregătite de domnii profesori Marius Vintilă şi Marian Bugiulescu. Corul de copii a început repetiţiile în urmă cu o lună. Ca în fiecare an, ei colindă pe la instituţiile din oraşul nostru. Este o tradiţie să ne facem simţită prezenţa în comunitatea locală. Instituţiile ştiu şi îi aşteaptă pregătite cu mici recompense dulci pe copiii colindători. Dar anul acesta, copiii vor să schimbe puţin obiceiul: sunt pregătiţi să colinde nu pentru a primi, ci pentru a dărui! Suntem foarte mulţi: 25 de copii formează corul de colindători, însoţiţi de domnul profesor Marius Vintilă, 10 copii aduc darurile dulci şi frumos colorate, alături de doamnele profesoare Rodica Răcăşanu şi Monica Zamfir. Alina Conda şi Petruţ Dumitrescu sunt copiii costumaţi în clovni iar Andreea Răvioanu este voluntarul nostru de nădejde, fotograful nostru de serviciu pentru fiecare activitate desfăşurată.

Mergem mai întâi la Secţia de Pediatrie a Spitalului Municipal Moreni. Doamna doctor Ionescu (Sabău) Mihaela, directorul medical al spitalului, complice şi parteneră la acţiunea de voluntariat, ne întâmpină zâmbind. Asteptăm puţin să sosească în holul mare copiii însoţiţi de mămicile lor. Peste tot vedem ochii larg deschişi, încărcaţi de uimire. Cei mici se fotografiază pe rând cu clovnii noştri. Îi felicit încă o dată pe cei doi copii costumaţi pentru iniţiativa lor! Cel mai mic beneficiar al acţiunii noastre de voluntariat este un bebeluş de câteva luni. Stă tot timpul în braţele asistentelor şi e numai ochi şi urechi. Simt în sufletul acela mititel un ocean de bucurie. Doamna doctor îmi vede reacţia şi mă trage deoparte. Cât timp copiii noştri cântă colindele, eu aflu povestea acelui bebeluş. A fost adus aproape mort în Pediatrie, apoi Dumnezeu i-a întins o mână când a fost salvat de iubirea şi priceperea echipei de doctori şi asistente şi de atunci creşte acolo, abandonat de părinţi, în aşteptarea unor oameni care să îl iubească şi să îl vrea copilul lor. Aproape că refuz să înţeleg ce-mi aud urechile: e o poveste de Crăciun?, story-ul unui film de Hollywood? sau cruda realitate!… După colinde vine rândul darurilor, apoi al îmbrăţişărilor, al încurajărilor, al mulţumirilor şi în final, uşile mari ale Pediatriei se închid şi noi simţim cum am lăsat acolo câte puţin din bunătatea şi emoţiile noastre pozitive, dar în acelaşi timp simţim cum am preluat o parte din apăsarea, tristeţea, îngrijorarea celor internaţi. M-aş bucura ca şi ei să se simtă puţin mai uşori, mai despovăraţi de suferinţă.

Intrăm în câteva minute în holul mare al Spitalului Municipal Moreni. Etajul 1 ni se pare locul cel mai potrivit. De acolo, colindele noastre răsună în tot spitalul. Am timp să observ reacţiile oamenilor: personalul medical şi bolnavii ies timid în pragul camerelor şi al holurilor. Aceiaşi ochi uimiţi peste tot în care văd cum luceşte câte o lacrimă. Managerul spitalului, doamna doctor Manu Eugenia, ni se alătură. Am timp să îi mulţumesc pentru tot sprijinul şi ajutorul acordat şi îi simt bucuria prilejuită de acest eveniment inedit. Între timp, copiii merg prin saloane şi împart darurile dulci. Decoraţiunile de Crăciun le bucură mult mai ales pe doamne. Ne spun că aşa se simt “ca acasă”. Reţin un detaliu: atunci când ne împărtăşesc reacţiile şi impresiile lor, aproape toţi ni se adresează cu apelativele ‘mamă’ şi ‘tată’. Aşadar, se confirmă: Crăciunul îl petrecem mereu în Familie! Doamna director al spitalului ne întreabă dacă mergem şi în Secţia de Recuperări a Spitalului Municipal. Pentru că secţia este situată într-o altă clădire, undeva în partea cealaltă a oraşului, îi mărturisesc sincer că am omis-o din proiectul acestei activităţi şi că nu cred că vom putea merge; e cam departe şi copiii sunt, poate, obosiţi, e trecut de ora două şi cred că mulţi dintre voluntarii noştri au altceva în plan şi vor să ajungă acasă. În plus, nu mai avem daruri… Dar copiii îmi întorc decizia: “Mergem şi acolo, doamna”!, spun toţi într-un glas, iar noi, profesorii, ne conformăm. Copiii îşi cântă din nou repertoriul cu acelaşi entuziasm! Cu aceeaşi dăruire! Cu aceeaşi convingere! Si, ca de obicei,eu trag aceeaşi concluzie: am început ziua ca voluntar, dar am terminat activitatea ca beneficiar, învăţând şi de data aceasta o importantă lecţie de viaţă: e minunat să simţi că eşti alături de oameni!

Prof. Monica Zamfir