Expoziția-eveniment Lena Constante

            Vernisajul expoziției a fost un eveniment unic în plan cultural pentru municipiul Moreni și a găzduit un public extrem de numeros: peste 60 de persoane, de toate vârstele și preocupările, de la copii și adolescenți, elevi ai liceului și nu numai, și până la foști profesori, artiști plastici, scriitori, personalități din lumea culturii.

            S-a vorbit despre Lena, s-a vorbit despre comunism, s-a vorbit cu tăişul înțelepciunii, cu forța brută a unei istorii trăite, aceea a vinovaților fără vină, pe care nu vrem să o mai repetăm!

Așadar, despre viața, personalitatea și creația Lenei Constante, de la a cărei naștere s-au împlinit în luna iunie 115 ani, despre obiectele expuse în muzeul din Moreni, despre istoria unui destin artistic încarcerat au vorbit exemplar Christian Crăciun, eseist și critic literar, fost profesor al colegiului, Dragoș Tudor, autorul albumului Lena Constante (Ed. ICR, 2005)și curator al expoziției Desene din închisoare (Tel-Aviv, aprilie 2005), Ioniță Grigore, profesor dr. de istorie al colegiului, Sebastian Drăgan, poet și jurnalist și Monica Ciurea, realizatoarea expoziției.

De asemenea, ca element surpriză, a existat o intervenție video din partea unei cunoscute actrițe din România, Oana Pellea, prin inima căreia trece Evadarea tăcută, spectacolul one-woman-show pus în scenă magistral la Teatrul Național București.

Ultima parte a evenimentului a găzduit un moment aparte: lansarea volumului lui Chrstian Crăciun, Anatomia și fiziologia lui A, eseul inedit despre opera poetului Nichita Stănescu, despre care au vorbit scriitorul Vianu Mureșan și dl. Valentin Ajder, directorul editurii EIKON, pe care am avut onoarea să o găzduim sub forma unui generos stand de cărți.

Evenimentul s-a încheiat printr-o sesiune de autografe, urmată de un recital Nichita Stănescu susținut vocal și instrumental de Valentin Ajder, omul cu chitara care ne aduce cartea și cultura la o vibrație distanță de suflet.

            Un oraș din care tinerii pleacă este un loc în care cel mai probabil viața culturală agonizează. În provincie lipsește adesea fie librăria, fie muzeul, ori galeria de artă sau teatrul. Dar când dintr-un oraș lipsesc toate acestea, șansele tinerilor de a se familiariza cu evenimentele culturale sunt practic inexistente.

            Municipiul Moreni din județul Dâmbovița este un oraș a cărui istorie este strâns legată de istoria petrolului. În orașul situat între păduri și sonde există patru școli gimnaziale și două licee: un Grup Școlar ce deservește în special industria petrolieră, respectiv Colegiul Național „Ion Luca Caragiale”, liceu cu tradiție și cu nenumărați absolvenți de prestigiu. Numărul de elevi școlarizați anual în instituțiile din Moreni este foarte mare, deoarece adună copiii din oraș și din alte 7 comune și sate limitrofe.

            Cu toate acestea, localitatea este cu totul deficitară ca ofertă culturală, deoarece nu există librărie, muzeu, cinematograf, sală de teatru, galerie de artă.

            În acest sens, Colegiul Național „I.L. Caragiale” a trecut la fapte și își regândește deja strategiile. În așteptarea unui centru cultural în oraș, instituția de învățământ dâmbovițeană a ales să creeze chiar în incinta liceului privilegiile unui centru de cultură.

            Având deja experiența unei expoziții de artă conceptuală realizate în 2023 – Școală Durabilă, Poteci culturale – Traseul valorilor – dorința de a aduce arta, valoarea și modelele formatoare cât mai aproape de ei i-a motivat pe profesori și liceeni deopotrivă să-și amenajeze în școala lor încă un muzeu.

            În acest sens, proiectul „Învață să locuiești într-un muzeu” aduce în holul corpului central al colegiului o expoziție unică, inedită, realizată cu și pentru liceeni, dar și pentru comunitatea morenară. O expoziție despre o personalitate al cărei destin ne oferă tuturor importante lecții de viață: Lena Constante.

            Artista Lena Constante se naște în 1909 la București într-o familie de intelectuali. Va urma studiile universitare la Academia de Arte Frumoase, apoi va face parte din echipa profesorului Dimitrie Gusti, etnolog și sociolog, prilej cu care va studia arta folclorului românesc.  

            În 1945, Lena Constante este unul dintre fondatorii Teatrului De Păpuși și Marionete Țăndărică, alături de Elena Pătrășcanu, lucrând ca scenograf și realizator de marionete. În 1950, Lena va fi arestată ca deținut politic în celebrul „lot Pătrășcanu” și va ispăși 8 ani de detenție singură într-o celulă urmați de alți 4 ani de detenție la comun cu alte deținute.

            Eliberată în 1962, după 12 ani de detenție cruntă, și reabilitată profesional abia în 1968, Lenei Constante nu-i mai rămâne decât să lase generațiilor viitoare urme ale destinului său copleșitor: tapiserii, icoane pe sticlă, ilustrații de carte, dar mai ales mărturia cutremurătoare a experienței ei carcerale, în două volume: Evadarea tăcută și Evadarea imposibilă.

            Expoziția Evadări din memorie – repere din viața și creația Lenei Constante s-a născut la confluența unor întâmplări și descoperiri fericite.

            În 2005, un fost absolvent al liceului din Moreni realiza la Institutul Cultural Român un album memorial dedicat Lenei Constante, prilej cu care Dragoș Tudor a avut privilegiul de a o cunoaște personal. După dispariția artistei au rămas în custodia lui câteva lucrări grafice semnate Lena Constante.

            Între timp, câțiva profesori și elevi din Moreni porniseră în căutare de modele durabile și descopereau edițiile din 92, 95, respectiv 93, 96 ale Evadărilor Lenei Constante, filmul documentar Nebunia capetelor, realizat în 1997 de Thomas Ciulei cu și despre Lena Constante și spectacolul monolog pus în scenă de actrița Oana Pellea la Teatrul Național București, dedicat Evadării tăcute.

            Și pentru că timpul adună oamenii preocupați de aceleași căutări și îi întoarce în locurile din care au plecat, lucrările și albumul memorial au fost oferite de Dragoș Tudor comunității din orașul său natal Moreni și liceului unde și-a petrecut adolescența.

– lucrări grafice originale ale artistei: ilustrații de carte alb-negru și color

– în original, unul dintre cele 10 desene realizate de Lena Constante în perioada detenției

– cărți de povești cu ilustrații de Lena Constante

– volumele Evadarea tăcută și Evadarea imposibilă, în edițiile 1995, 1996, respectiv 2023

– albumul memorial Lena Constante (Ed. ICR, 2005)

– un spațiu expozițional adecvat decorat, pictat și amenajat cu mijloace proprii de profesorii și elevii colegiului.

A fost soția folcloristului Harry Brauner (fratele pictorului suprarealist francez de origine română Victor Brauner), condamnat, de asemenea, la închisoare politică de către comuniști.

Expoziția din Moreni mai cuprinde cărți, instalații artistice, desene murale, fotografii și albumul de artă dedicat artistei. Acest proiect complex a fost inițiat și realizat de profesoara Monica Ciurea, cu sprijinul unui grup de eleve din liceu. Vernisajul va avea loc pe 7 iunie 2024, ora 13:00, la sediul Liceului „I.L. Caragiale” din Moreni. Personalitatea și activitatea Lenei Constante vor fi evocate de scriitorul Christian Crăciun (fost profesor de limba română în liceu), Ioniță Grigore, profesor de istorie, Sebastian Drăgan, poet, jurnalist, avocat și Monica Ciurea, realizatoarea expoziției. De asemenea, ca element surpriză, va exista o intervenție video din partea unei cunoscute actrițe din România.

Acest demers nu este singular, ci continuă o altă inițiativă remarcabilă, expoziția de artă conceptuală Școală durabilă, poteci culturale – traseul valorilor (realizată în 2023). Scopul acesteia a fost de a aduce arta, valoarea autentică și modelele formatoare cât mai aproape de tânăra generație. Colegiul Național „I.L. Caragiale”  încearcă astfel să suplinească lipsa unei activități culturale în oraș.

Municipiul Moreni este strâns legat de primele exploatări ale petrolului din țara noastră, activitate care a reprezentat, în urma cu un secol, principala industrie a urbei. Însă în orașul celebrului incendiu de sondă, descris în epocă de Topârceanu, tradiția culturală s-a șters încet, dar sigur. Tocmai de aceea mediatizarea și susținerea acestui proiect ar reprezenta un imbold suplimentar de a continua, cu mijloacele pe care le avem la îndemână, inițiative culturale care încearcă să compenseze lipsa unor instituții de artă locale.

Întrebarea cum poate fi descris infernul penitenciar? nu este o întrebare stilistică, este una existențială. Lena Constante își renegă talentul scriitoricesc, subliniind primordialul datoriei etice de a mărturisi. Dar cultura ei și educația, simțul artistic fundamental o fac să descopere tonul sec și fără patetisme, dar cu atât mai impresionant prin care să transmită de-ne-spusul. (Christian Crăciun – Evadarea continuă a Lenei Constante)

Când am cunoscut-o avea 96 de ani și, în ciuda vârstei, a dramelor prin care trecuse pe parcursul secolului de viață, încă afișa un zâmbet, chiar dacă reținut. Reținut pentru că nu mai credea în miracole („Crezi tu că poți să faci o carte și o expoziție despre mine?”), dar totuși zâmbet, pentru că a acceptat să discute, să îmi arate, să îmi ofere. Întâmplarea (?) a făcut ca, fără nici un motiv special, să vreau să îi duc șpalturile albumului chiar dacă, peste doar câteva zile, urma să îi ofer cartea finalizată, pe care, de altfel, nu a mai apucat să o vadă. Le-a răsfoit răbdătoare – cu mâinile ei uscate, dar puternice -, iar zâmbetul a scăpat de orice reținere… „Toate astea sunt despre mine?, toate astea le-am făcut eu?”. (Dragoș Tudor, autorul albumului Lena Constante, Biografie, tapiserie, icoane, ilustrații, desene din închisoare, Editura Institutului Cultural Român, 2005; curator al expoziției Desene din închisoare, Tel-Aviv, aprilie 2005)

Lena Constante s-a născut în 1909 la București, într-o familie de intelectuali. A urmat studiile universitare la Academia de Arte Frumoase, apoi a făcut parte din echipa cunoscutului profesor Dimitrie Gusti, etnolog și sociolog, prilej cu care a putut studia arta folclorului românesc.  

            În 1945 a devenit, alături de Elena Pătrășcanu, membru fondator al Teatrului de păpuși și marionete Țăndărică, lucrând ca scenograf și ca realizator de marionete. În 1950 a fost arestată din considerente politice și a ispășit opt ani de detenție (singură în celulă), urmați de alți patru ani de detenție la comun. Lena Constante a lăsat posterității semne remarcabile ale destinului ei copleșitor: tapiserii, icoane pe sticlă, ilustrații de carte, desene, dar mai ales mărturia cutremurătoare a experienței carcerale, consemnată în două volume-eveniment: Evadarea tăcută și Evadarea imposibilă.