Bogdan Olaru

Actor, scriitor, muzician.

De nimic nu are nevoie planeta asta mai mult decât de iubire, răbdare și curaj. Cu aceste trei atribute, am putea trăi într-o lume ideală. Dar există o condiție: să se păstreze ordinea atributelor.

  Mai întâi de toate, trebuie să ne apropiem de oameni cu iubire;

Apoi, să avem răbdare cu cei care nu răspund în timpul anticipat;

Ca abia pe urmă, dacă nu-l putem ridica pe cel de lângă noi, să avem curajul să tratăm această problemă împreună cu el și cu comunitatea, ca noi toți să putem ajunge din ce în ce mai sus. Condiția obligatorie, ca-n orice loc în care oamenii vor să evolueze sănătos, este să nu lăsăm pe nimeni în urmă.

Ei bine, asta intenționează școala să facă, de când lumea. Școala aduce oameni împreună, care vor înmagazina informațiile necesare pentru a transforma lumea într-un loc mai bun. Încă vorbim la viitor despre locuri mai bune, din păcate, dar toate progresele făcute către un ideal sunt datorate, în unanimitate, culturalizării populației. Și, după cum putem observa în jurul nostru, funcționează. Funcționează atât de bine, încât aspirațiile noastre au avut ocazia să depășească globul pământesc, aruncându-se cu viteza luminii către Univers. Prin intermediul culturalizării, reușim să îmbunăm sufletele cu ajutorul cuvintelor, ale notelor muzicale și ale culorilor aplicate pe hârtie, printre altele.  

Eu am avut minunata ocazie să pot deveni un om complet în cadrul Colegiului Național I.L. Caragiale din Moreni. Aici, îndrumat de profesori, protejat de prieteni și iubit de familie, am avut relaxarea necesară să pot deveni muzician, actor și scriitor. Colegiul mi-a dat șansa să mă exprim. Proiectele culturale, lansările de carte, concertele, piesele de teatru, toate urmărite cu ochii mari, m-au făcut să visez la un loc pe scenă.

Bineînțeles, ăsta este doar punctul meu de vedere, căci am colegi care au ajuns în Parlamentul European, sau în ONG-uri care salvează vieți. Sau au ajuns chimiști și fizicieni în centrele de cercetare. Ca să nu mai vorbesc despre medicii pe care i-a pregătit colegiul nostru. Cu toții am avut șansa unor profesori care au fost, mai întâi, oameni buni. Care nu și-au uitat copilăria și slăbiciunile umane, nu s-au dezis de greșeală, știind foarte bine că greșeala este baza reușitei, fără nicio altă cale. Profesorii noștri ne-au păstrat autentici, dar, fără ca măcar să putem simți, ne-au îndreptat de spate și au clădit bazele ”viitorilor noi”.

Vremurile erau diferite, dar puteam observa prin intermediul profesorilor cum lumea se schimbă, cum se mișcă neîncetat către un mai bine. Aflam că există printre noi reprezentanți ai acestui ideal al lumii în care trăim, fiecare profesor acoperind toate golurile din structura societății, atât de necesare să fie umplute. Vedeam printre profesorii mei oameni cu stiluri vestimentare interesante, cu staturi demne. Toți purtau în spate sau în geantă lumi magice, ale literelor și cifrelor, și trăiau constant într-o lumea a analizei, atât exterioare, cât și interioare. Toate gândurile profesorilor au ajuns să fie gândurile noastre, toate gesturile și expresiile lor erau imediat copiate și păstrate, pentru momentele ideale în care le puteam și noi aplica.

Să nu fiu înțeles greșit. Abia acum reușesc să văd totul clar și reușesc să vorbesc astfel, dar știu că în vâltoarea vieții, elev fiind, nu e atât de ușor să observi toate lucrurile astea. Nu am uitat nici eu presiunea socială și așteptările pe care credeam că le au, sau chiar le au alții de la noi. Dar îmi permit să vă spun un secret: toate astea dispar în momentul în care realizezi că, în toții anii ăștia de școală, te hrănești pe tine.

Avem marele noroc ca școala să fi rămas accesibilă tuturor, căci aici avem ocazia să ne pregătim pentru orice am vrea să devenim. Dacă realizăm că școala este partenerul nostru, care ne pune la picioare tot ce are, atunci vom ști să ”ne folosim” de școală pentru a deveni NOI.

Îți surâde o anumită materie? Surâde-i și tu ei mai mult decât celorlalte, dar fără să le ignori pe restul. Cele din urmă nu se vor supăra, ci vor înțelege că ți-ai ales drumul în viață. Până atunci, imaginați-vă că în fiecare materie pe care o faceți la clasă este tot trecutul umanității. Chimia pe care o învățați acum s-a bucurat de descoperirile tuturor oamenilor de știință care au trăit vreodată. Tot progresul din fizică este fotografiat în cartea pe care o aveți în ghiozdan. Biologia și anatomia pământului sunt sub microscopul vostru. Toate liniile trasate vreodată în picturi sunt linii ajutătoare în descoperirea propriului vostru talent. Toată filosofia făcută vreodată, de la vechii greci, până la nemții sau austriecii moderni, este printre cărțile voastre.

Avem libertate totală să ne punem în pielea oamenilor care au descoperit într-adevăr lumea. Și, cine știe?!, poate s-o descoperim și noi mai departe.

Eu voi fi veșnic recunoscător Colegiului I.L. Caragiale și tuturor profesorilor care au trecut prin viața mea, căci au reușit mă pună într-un echilibru perfect, astfel încât să mă pot dezvolta armonios și să ajung să mă bucur că, într-adevăr, toată viața învățăm. Asta e misiunea noastră de OM. Vă întrebați care e scopul studiului? Aici este și mai simplu: pentru a deveni cea mai bună variantă a noastră.

Vă rog, în încheiere, să dați o șansă celei mai importante lecții pe care am reușit să o trag eu din viață:

Respectă-i pe toți copiii de parcă ar fi ai tăi, pe cei de vârsta ta de parcă ți-ar fi frați, pe toți cei în vârstă de parcă ți-ar fi părinți și pe partenerul de viață de parcă ar fi tu.