Absolvent al Liceului nr.1 din Moreni, promoția 1992, Senior Software Developer -Thales Romania
Misterul din interior (O poveste despre un tânăr curios)
Dragii mei,
Nu m-am imaginat niciodată pe podium. Probabil că nici nu mi-am dorit foarte mult să ajung olimpic național la fizică. Dar, pur și simplu, s-a întâmplat.
Pe când toți colegii mei studiau pentru bacalaureat, pe când toți învățau la română, eu…mă pregăteam pentru probele din cadrul lotului național la fizică.
Îmi amintesc și acum ca și când ar fi fost ieri…
Cum a început totul? Ei bine, mulți m-au întrebat dacă am avut un fizician preferat, dacă fizica a fost domeniul care m-a atras, dacă am vrut să fac performanță…
Adevărul e că începutul aventurii mele a fost declanșat de pasiunea care și acum îmi domină existența: calculatorul.
Mă tot preocupa și mă tot neliniștea cum de un obiect neînsuflețit poate să gândească singur. Cum reușea această invenție să îmi ofere soluții la niște probleme pe care, credeam eu, numai omul poate să le rezolve. Ce are el înăuntru? Ce mister sălășluiește acolo?
Mă fascina partea electrică a acestei mașinării care abia intra în viața și casele oamenilor. (Nu uitați că ne aflăm în 1992!)
Și, cum singura materie care studia electricitatea era fizica, m-am apucat serios de învățat. Poate că nici acest lucru nu ar fi fost suficient dacă nu aș fi avut un profesor care să fie dedicat și care să aibă răbdarea de a-mi revela tainele pe care eu căutam să le înțeleg.
Domnul profesor Gabriel Chișulescu a fost cel care a descoperit aplecarea mea către acest vast domeniu numit generic fizică. Nu numai că a văzut în mine potențialul pe care îl aveam, dar a avut și deschiderea de a mă pregăti intens pentru olimpiadă.
Apogeul acestei călătorii a coincis cu perioada bacalaureatului – momentul terminus al vieții de licean.
Prins în intricațiile de atunci, nici nu am știut pentru ce să am mai multe și mai intense emoții: pentru olimpiada la fizică, pentru bacalaureatul care îmi punea serioase probleme (cel puțin la limba română) sau pentru dragostea care se întrezărea?
Dificile probleme, nu-i așa?
Nici nu vă imaginați cum s-au rezolvat toate?
Am luat bacalaureatul cu bine (deși am fost nevoit să dau toate probele în București, departe de toți colegii mei), m-am calificat în lotul olimpic la nivel național și am reușit să o cuceresc pe colega mea / viitoare mea soție (bineînțeles, cu ajutorul bunului meu prieten, Marian).
Am fost curios, ce mai! După cum v-am spus!
Curios să văd ce e în interiorul calculatorului, curios să văd cum e la olimpiadă, curios să gust o prietenie bună, curios să văd ce e iubirea…
Eram tânăr!
Deși, dacă mă gândesc bine, sunt la fel de tânăr ca atunci! Pentru că mi-a rămas neschimbată această poftă de nou, această dorință de a descifra mistere… această curiozitate care nu poate fi potolită decât prin învățătură. Pentru că ce altceva este viața dacă nu o sete continuă de afla?
Să fiți curioși vă doresc!
Al vostru,
Cristian