În aplauze și zâmbete – Împreună la final de drum

Azi e o zi în care cuvintele par mici în fața emoțiilor. În liceu am învățat mult mai mult decât literatura, istorie sau psihologie. Am învățat despre oameni. Despre empatie. Despre cum să ascultăm si să înțelegem. Am descoperit că, înainte de toate, omul este poveste. Și fiecare dintre noi, astăzi, încheie un capitol important din propria poveste.

Dragi profesori, dumneavoastră ați fost ghizii noștri. Ne-ați provocat să gândim, să întrebăm, să căutăm. Ne-ați lăsat uneori să ne rătăcim, ca să învățăm să ne regăsim singuri. Vă mulțumim pentru fiecare răspuns oferit, dar mai ales pentru întrebările pe care ni le-ați pus.

Părinților le datorăm încrederea. Le mulțumim pentru că ne-au susținut chiar și atunci când nu am știut exact ce vrem. Astăzi, în ochii lor, suntem tot copiii de ieri. Dar noi știm că, încet-încet, devenim oamenii de mâine.

Pentru generatiile viitoare, poate suna ca un cliseu, dar anii de liceu trec mai repede ca oricare altii, bucurativa de ei. Bucurativa si de vacantele de vara, nu veti fi niciodata mai liberi si lipsiti de griji. 

Dragi colegi, am împărțit emoții, râsete, uneori și lacrimi. Am crescut împreună, iar liceul a fost, pentru o vreme, lumea noastră. Poate nu ne vom aminti toate lecțiile, dar cu siguranță ne vom aminti oameni – priviri, glume, clipe în care am simțit că aparținem.