ANDREEA TUFEANU

Medic primar neurolog

Aș dori să încep prin a vă mulțumi pentru invitația primită și să vă asigur de bucuria de a mă putea alătura acestui demers deosebit. Mărturisesc că este foarte greu de transpus în cuvinte senzația care mă încearcă, amintindu-mi de frumoșii ani ai liceului.  Bănuiesc că este un lucru firesc, pe care îl trăim cu toții , atunci când ne aducem aminte cu foarte mare nostalgie de perioada petrecută  în timpul anilor de liceu, timp în care, fără să ne dăm seama , ne formăm si ne modelăm dintr-un tânăr adolescent într-un viitor adult.

Personal, consider că în formarea unui om, cel  mai important rol îl are educația. Imediat după educația primită în familie, școala este cea care ar trebui să ne ofere restul.  Din păcate, am constatat în ultima perioadă o inversare marcată a valorilor societății în care trăim, iar tinerii adolescenți de acum sunt expuși frecvent la   o multitudine de exemple negative în ceea ce privește însemnătatea devenirii unui om de valoare.

O întrebare care este pe cât de veche, pe atât de actuală, având în vedere contextul în care se află în acest moment sistemul de învățământ românesc este:  ,, La ce folosește școala?”…. Sunt atât de multe răspunsuri la această întrebare, atât subiective cât și obiective. Ca să răspund eu însămi la această întrebare, mi-ar lua foarte mult timp pentru că nu există din punctul meu de vedere un răspuns scurt sau simplu la așa o întrebare … Așa că o să încerc să sintetizez și să spun că pentru mine, începând cu școala primară, continuând cu gimnaziul  și terminând cu liceul, acești ani de școală au fost cei care m-au definit și m-au făcut persoana care sunt azi. Mă consider cu adevărat un om  norocos deoarece , pot spune cu cea mai mare siguranță, că pe tot parcursul formării mele școlare, am beneficiat de prezența și învățătura celor mai buni dascăli pe care mi i-aș fi putut dori. De cele mai multe ori, copilul îndrăgește o materie și în funcție de profesor.  Profesorul este cel care îi inspiră și stârnește curiozitatea elevului, îl povățuiește, îl îndrumă.

Așa cum la rândul  lor, părinții mei , care au învățat tot la Liceul nr 1 Moreni, îmi povesteau că din clasa lor au intrat la facultate toți elevii, la fel aș putea să spun că  admiterea mea la facultate se datorează în mare măsură, pe lângă efortul  personal și sprijinului părinților  , și ajutorului primit constant de la dascălii pe care i-am avut la catedră.

Deși este o comunitate mica, cred că tocmai acesta este principalul atu al sistemului școlar din Moreni. Întreg colectivul profesorilor a fost mereu implicat si aproape de elevi, am simțit mereu  , pe lângă partea strict didactică de predare a materiei și o mare implicare la nivel uman.  Pot afirma că , spre deosebire de alți colegi pe care i-am întâlnit ulterior la facultate și care se pregătiseră suplimentar  în București în vederea admiterii pentru facultate, că atât eu cât și soțul meu Iulian Ioniță ( care mi-a fost coleg de clasă și apoi coleg de facultate) ne-am desăvârșit toată pregătirea în Moreni, găsind aici profesori care ne-au îndrumat și ne-au ajutat să reușim. Consider că asta spune multe despre gradul de pregătire și implicare al tuturor profesorilor care ne-au fost alături. 

Este bine de precizat că deși acum numele meu de familie este  Ioniță, în liceu , în dreptul meu de la catalog scria Tufeanu Andreea. Astfel, am fost eleva liceului nr 1 Moreni în perioada 1996-2000, în clasa de matematică-fizică, având-o dirigintă pe doamna profesor Niță Marcela. Am absolvit liceul ca șefă de promoție în anul 2000. Apoi, a urmat examenul de admitere la facultatea de Medicină din cadrul  ,, UMF Carol Davila” București și am urmat timp de 6 ani cursurile facultății intre anii 2000-2006. În anul 2006 am susținut examenul de rezidențiat, alegându-mi ca specialitate neurologia, un domeniu care m-a atras dintotdeauna prin complexitatea lui . Astfel, timp de 5 ani am urmat pașii grei dar atât de frumoși ai rezidențiatului, vreme în care am început atât eu cât și colegii mei să învățăm cu adevărat ce înseamnă de fapt meseria de medic. În 2012 am susținut cu succes examenul de medic specialist si din decembrie 2012 am lucrat ca neurolog la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște. Din 2014 am început activitatea în cadrul Spitalului Clinic de Urgență  ,,Prof. Dr.  Agrippa Ionescu”, loc în care lucrez si acum. Din anul 2017 am devenit medic primar neurologie prin promovarea examenului de primariat. Pe toată perioada de când am început să profesez, am încercat să mă perfecționez continuu, astfel, am obținut prin examen competența de ecografie Doppler cerebral, am fost autoarea unui capitol din cartea ,, Tulburările de deglutiție de la etiologie la recuperare funcțională” apărută in anul 2017, am participat constant la congrese și cursuri de pregătire profesională.

În încheiere aș dori, atât eu cât și soțul meu să mulțumim din inimă sprijinului necondiționat pe care l-am primit din partea tuturor dascălilor care ne-au fost alături în timpul anilor de liceu și să îi asigurăm de prețuirea și respectul nostru.