Actor

“Bufonul Mihăiță”, de I.L. Caragiale… din Moreni

S-au scurs 60 de ani de când eram numit “bufonul” clasei, iar asta m-a făcut să-mi aleg drumul în viață. Nu știam prea multe, dar viața mă pregătea să devin actor. Jucam peste tot – de la scena improvizată în curtea casei părintești la holurile școlii care m-a trimis spre cea mai frumoasă carieră pe care aș fi putut-o avea.

Cu siguranță, liceul a fost o perioadă foarte frumoasă. Dacă nu țin minte nimic de rău, înseamnă că a fost chiar foarte bine. Ba mai mult, adolescența a fost cea mai fericită perioadă din viața mea. Era sărăcie, dar bucuria de a trăi era mult mai mare. Eram eu însumi, peste toate stăpân, și nu aveam nevoie de multe lucruri ca să fiu fericit. Nu visam la ceva anume, dar eram un visător și parcă simțeam că, într-un final, totul va fi bine. Iată-mă acum, la trei sferturi de veac în buletin, dându-mi dreptate că nu m-am grăbit și… am trăit.

Am rămas un veșnic adolescent, prin revista „Salut” pe care am creat-o pentru tineri, prin cartea “Dramele adolescenților”, în care am cuprins scrisorile primite de la liceeni, și prin bucuria mea de copil pe care o simt de fiecare dată când urc pe scenă să fac comedie. Mereu când zăresc câte un elev râzând, parca mă teleportez, ca prin minune, în anii de școală… și e atât de bine, chiar și pentru câteva secunde.

Copii, viața are multe acte, dar e un spectacol prea frumos care trece mult prea repede. Râdeți astăzi cât puteți și urmați calea pe care vă ghidează inima. Râdeți acum fără să vă îngrijoreze de ce aveți în față; numai așa o să puteți zâmbi când veți privi înapoi.

Îi îmbrățișez cu mare drag pe toți profesorii și elevii de la I.L. Caragiale și sper să sune clopoțelul și să ne vedem curând la ora de comedie.

George Mihăiță, 24 octombrie 2023