Laura Lupșa (Albu)

Scriitoare

Despre

            Lupșa Laura (căsătorită Albu) a absolvit Liceul Industrial Nr. 1 Moreni (astăzi Colegiul Național I.L. Caragiale) în anul 1992, având ca dirigintă pe Doamna Profesoară de Matematică Victoria Irimescu.  A făcut parte din prima generație care a dat Bacalaureatul la cinci materii. În liceu a scris poezii și două piese de teatru pentru adolescenți, pe care le-a pus și pus în scenă la Clubul Flacăra Nr. 2, sub îndrumarea dirigintei sale. În 1997 a absolvit Facultatea de Chimie din cadrul Universității București, iar în 1998 obține Licența în Chimie Organică cu nota 10. La scurt timp se mută în Brașov unde primește loc de muncă – Chimist Specialist – la fabrica de medicamente Europharm. Dar, în Brașov chiriile sunt scumpe și salariul mic. Câteva bănci îi refuză împrumutul pentru o garsonieră. Astfel că, în anul 2001 se angajează ca ajutor de ospătar pe un vas de croazieră. Douăzeci de ani mai târziu, Editura Coresi, îi publică romanul în două volume –  Ondinele – o poveste inspirată din propria-i experiență ca angajat pe astfel de orașe plutitoare. După cinci ani, renunță la vapoare și se întoarce în România unde speră să-și profeseze din nou meseria. După încercări zadarnice și întâmpinând nenumărate obstacole, pleacă în Canada unde se află și astăzi și unde își practică din nou meseria de Chimist – la Rafinăria Shell din Edmonton, Alberta. P.S. Varianta în limba engleză a romanului Ondinele – The Undines – a câștigat o medalie de cinci stele la Miami și participă la trei concursuri de carte anul acesta.  

Amintiri frumoase

            În primul rând, Moreniul datorează enorm Aurului Negru și societăților petroliere mixte, printre care și Shell, care au clădit baza si fundația de dezvoltare economică a acesui oraș; au construit Schela Petrolieră, clinici și dispensare, case, școli, cluburi, restaurante, putem spune chiar că au pus Moreniul pe harta Lumii.

***

            Copii am fost și noi la vremea noastră; nici pe noi nu ne-a ocolit neascultarea. Doar că aceasta a fost întotdeauna ținută sub controlul rușinii pentru faptele noastre deocheate câteodată. Și apoi, am fost învățați să respectăm și să apreciem lumea din jurul nostru. După fiecare prostie imediat se instala sentimentul de vinovăție, iar gurile noastre nu mai conteneau în cereri de iertare.

Lupșa Laura, Emil Grosu și prof. Victoria Irimescu

           Mergeam cu drag la școală, fiecare zi era diferită în întâmplări și amuzament. Așa se făcea că o îmbrățișam pe Doamna Irimescu (matematică), salutam chelia Domnului Surcel (matematică), ne comparam în înălțime cu Domnul Crăciun (română – franceză) și ne intra soarele în ochi când priveam la Domnul Ciocodeică (istorie). Făceam o strâmbătură în spatele Doamnei Zota (matematică), admiram părul lung și frumos al Doamnei Dima (fizică), o priveam cu mare drag pe Doamna Preda (care ne lăsa să mâncăm înghețată la ora de chimie), îi zâmbeam reținut Doamnei Spriridon (chimie) și evitam uitătura severă a Domnului Mudri (biologie). Ne amuza figura Doamnei Popescu (geografie) și chiuleam la Domnul Popescu – de la ora de sport – pentru a merge la cinema.

Lupșa Laura, Emil Grosu, Puică Mariana, Irimia Mihaela, Bocin Nicoleta, Aldescu Adina și Doamna Profesoară de Chimie Spiridon. În fața liceului.

           Apoi seara, când se lua curentul, studiam și ne făceam temele la lumina palidă a lumânării.

           Moreniul datorează enorm acelor generații de Profesori. Cele două licee au „fabricat„ oameni de succes în toate domeniile. Aducem mii de mulțumiri educației primite. Ne înclinăm capetele, cu durere, în memoria celor care nu mai sunt printre noi.

***

           Copii fiind, păduri cutreieram (Eminescu). Oază de aer curat și relaxare este orașul nostru, Moreni. O urbe între dealuri. Primăvara mergeam la cules de viorele și toporași, iar mai târziu,  după bureți. Erau nane cu pălăriile cât umbrela, vineciori și roșiori, dar și lăptoși și gălbiori – numai buni de băgat la borcan. Cât despre ghebele toamna, nici nu mai pomenim… Dacă te afundai mai mult în pădure, aveai șansa de a zări căprioare. Mai erau și fragii și zmeura și mura. Ce vremuri și ce bogăție.

           În noaptea de Înviere, mergeam (în hăinuțe noi) la slujba religioasă și aprindeam lumânări la mormintele ostașilor necunoscuți.

           Aveam librărie și bibliotecă. Erau veșnic aglomerate. Nu ne sfiam să cumpărăm sau să împrumutăm mai multe cărți deodată.

Pentru mine – Moreni – înseamnă ACASĂ

Laura Albu (în colaborare cu Sorin Albu), autoarea romanului Ondinele