LECȚIE DE DIRIGENȚIE LA CLASA a-V-a

„Invitatie la toleranţă” – lecţie demonstrativă

–         clasa a V-a, promoţia 2015-2019 –

Prima noastră lecţie demonstrativă de dirigenţie a avut ca temă toleranţa. „Invitaţia la toleranţă”.

Într-o lume apatică, bombardată de pseudovalori, plină de antimodele, o nouă generaţie răsare precum colţul verde al grâului pus cu dragoste la încolţit în noaptea Sfântului Andrei… Generaţia 2015-2019.

Deşi anul către care se îndreaptă această generaţie, 2019, îmi sună, mie una cel puţin, destul de futurist, am acceptat cu drag să le fiu căpitan de vas micuţilor de clasa a V-a, cărora le-am urat în septembrie 2015: „Bun venit la bord!” Am traversat de atunci ţinuturi frumoase, momente memorabile, dar, ca în orice călătorie pe mare, am găsit şi zone înnorate cu mici furtuni inevitabile. Aşa că am decis să oficializăm momentul în care aveam să descoperim câteva dintre comorile de pe insula pierdută: respectul, altruismul, bunătatea, toleranţa.

Alături de mulţi invitaţi dragi nouă, profesori şi directori ai căpităniei acestei instituţii, am dezbătut tema cum ne-am priceput noi mai bine: am aşezat în copacul toleranţei flori colorate şi frunze fragede şi verzi (respect, îngăduinţă, empatie, răbdare…) sub copac am depus frunzele veştejite (egoism, răutate, impulsivitate…) şi am ajuns la câteva concluzii importante.

Apoi am pornit la vânătoare de comori, căutându-ne partenerii cu care să formăm definiţia corectă a toleranţei. A fost amuzant şi în acelaşi timp serios, căci cu copiii nu-i de glumit când se joacă, fiindcă pun aici tot sufletul lor pătimaş şi dornic să experimenteze!

În sfârşit, după ce fiecare vânător şi-a găsit comoara, ne-am aşezat mulţumiţi la locurile noastre pentru studiul de caz. Echipele de mateloţi au primit scurte fişe de observaţie cu poveşti în care, copii ca ei puteau avea în anumite situaţii comportamente reprobabile, căutând să înţelegem de ce se comportau astfel şi cât de toleranţi puteam noi să fim în faţa unor asemenea situaţii. Am descoperit astfel şi eu cât de maturi în gândire sunt cei mici, cât de sinceri şi corecţi pot fi în astfel de situaţii şi cu câtă responsabilitate găsesc soluţii şi le explică. Alături de ei m-am întors şi eu în propria-mi copilărie, reuşind astfel să încetinesc trecerea timpului şi să mă redescopăr.

Şi pentru că orice lucru frumos are şi un sfârşit (am înţeles asta din confesiunea Gabrielei, care mi-a şoptit către final: „Doamna, a fost cea mai frumoasă lecţie din viaţa mea!”), ceea ce am mărtuisit noi în aceste 50 de minute de sinceritate trebuia neapărat pecetluit cu cercul încrederii. Aşa că, de la mic la mare ne-am prins de mâini şi am format un frumos lanţ de suflete vesele, mărturisind ce anume ne-a rămas în inimă şi în minte în urma acestei experienţe. Am auzit în aceste ultime minute ale lecţiei gânduri frumoase, concluzii valoroase, sfaturi utile şi, mai ales, dorinţa de a progresa spre noi ţărmuri cu comori.

Aşa încât, în final am relansat corabia clasei a V-a, promoţia 2015-2019 la apă cu acelaşi îndemn ca şi până acum: „Toate pânzele sus!”

prof. dirig. Monica Zamfir